Prevenirea discriminării în mediul instituţional al grădiniţei. Ce poate face fiecare pentru a combate discriminarea? Recomandări pentru sensibilizarea copiilor.

Atelier de lucru cu cadrele didactice

25.01.2023, ora 13.00

Prevenirea discriminării în mediul instituţional al grădiniţei

Discriminare – un comportament negativ nejustificat, în raport cu grupuri sau persoane ( în funcţie de rasă, sex, etnie,etc.)

De ce trebuie să înceapă educaţia împotriva discriminării în perioada preşcolară?

Un principiu călăuzitor al educaţiei împotriva discriminării este că şi aceasta are un început-chear la intrarea celor mici în sistemul de educaţie. Şi iată de ce. Chear înainte de a putea vorbi, copiii încep să observe diferenţele legate de culoarea pelii, forma ochilor, limba vorbită, păr, etc. Ei absorb repede informaţii despre discriminare şi stereotipuri de la televizor, de la cei de-o vârstă cu ei, şi mai ales, din ceia ce adulţii importanţi din viaţa lor, cum sunt părinţii, educatorii, spun şi fac. Copiii sunt foarte sensibili la limbajul trupului, la expresiile feţei şi la intonaţie care trădează sentimentele positive sau negative ale adulţilor.

Copiii încep să conştientizeze diferenţele şi să pună întrebări despre ele încă de la vârsta de 2 ani. Între 4 şi 7 ani, copiii sunt conştienţi că sunt diferiţi de adulţi şi de alţi copii şi se întreabă ce ste constant şi ce se va schimba? Începe să înţeleagă că unele lucruri privind identitatea lui s-ar putea schimba (va devein adult), iar altele ar putea rămâne neschimbate (va fi întotdeauna bărbat). Realizând că alţi oameni sunt la fel sau diferiţi de ei, copiii încep să aibă opinii despre acest lucru şi ar putea începe să aibă sentimente negative faţă de oamenii, care spun altfel decât ei. Copiii care sunt diferiţi de majoritate în vre-un fel pot chear încerca sentimente negative faţă de ei înşişi, dacă simt că deosebirea aceasta este percepută ca ceva, mai puţin normal”sau ,,mai puţin bun”.

De aceea este important ca adulţii să aibă atitudini pozitive faţă de diferenţe, aşa încât în loc să dezvolte sentimente negative, copiii să crească fiind conştienţi că şi oamenii care sunt diferiţi de ei sunt interesanţi, atractivi, sunt colegi de joacă plăcuţi, etc.

Este de asemenea important, în cazul în care copiii se află într-o comunitate, unde nu au ocazia să cunoască oameni care au dizabilităţi sau care sunt deosebiţi, altfel decât majoritatea, să li se ofere imagini, povestiri şi informaţii despre tipuri diferite de oameni, astfel încât copiii să primească mesaje pozitive despre deosebiri din acest stadiu timpuriu de formare a opiniei. Se subliniiază importanţa instituţiilor educaţionale (grădiniţa, şcoala, cercuri de interese, etc.) în socializarea copiilor, deoarece acestea sunt locul unde mulţi copii au prima întâlnire cu oameni din medii diferite.Ca adulţi care lucrează în domeniul educaţiei timpurii, avem toţi responsabilitatea să fim conştienţi în special de prejudecăţile şi credinţele pe care noi înşine le-am dezvoltat în timpul devenirii noastre. Avem responsabilitatea să înfruntăm ignoranţa şi prejudecata şi să ne asigurăm că prejudecăţile şi stereotipurile nu sunt transmise de la o generaţie la alta.Prin educaţie putem dezvolta conştiinţa individului pentru ca de mic să fie pregătit să accepte drepturile şi valoarea individului cu diferite nevoi, indiferent de ce natură sunt acestea. În acest sens, conştiinţa copiilor, de la cea mai fragedă vârstă, trebuie formată şi dezvoltată învăţându-i pe copii că acceptarea copiilor ,,diferiţi”, alături de toţi ceilalţi trebuie făcută nu de dragul lor în primul rând, şi nu din milă pentru ei, ci pentru dreptul fiecărui individ de a participa la acţiuni comune pentru dezvoltarea lui ulterioară, pentru a contribui şi el la dezvoltarea comunităţii în care trăieşte.

Obiectivele urmărite în acest scop pot fi următoarele:

– Perceperea diferenţelor dintre copii ca resursă în sprijinul educaţiei, decât ca probleme care trebuie să fie depăşite;
– Înlăturarea obstacolelor din calea incluziunii, obstacole provocate de societate şi nu de problemele medicale specifice;
– Schimbarea atitudinii faţă de copilul cu dizabilităţi sau defavorizat social;
– Promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere firească a raporturilor dintre copii cu nevoi speciale şi copii cu dezvoltare normală(restul grupului);
– Pregătirea copiilor preşcolari pentru a răspunde pozitiv la provocarea diversităţii în scopul de a face faţă varietăţii existente în mod normal în rândul copiilor;
– Schimbarea atitudinii faţă de copilul diferit;
– Reducerea riscului de marginalizare şi excluziune socială a copiilor preşcolari cu diferite dizabiltăţi (sau de diferite etnii, rase, situaţii social-economice, etc);
– Dezvoltarea abilităţilor copiilor cu diferite deficienţe sau probleme de învăţare pentru a face faţă exigenţelor instructiv-educative în vederea integrării cu şanse egale alături de ceilalţi copii;
– Promovarea relaţiilor de susţinere reciprocă între grădiniţă şi comunitate.

Ce putem face pentru a combate discriminarea?

Putem învăţa copiii de la o vârstă fragedă să abordeze critic stereotipurile şi prejudecăţile Educatorii şi părinţii trebuie să stimuleze toleranţa şi acceptarea faţă de persoanele cu CES, iar practica demonstrează că în grădiniţă contactele interpersonale reduc prejudecata faţă de astfel de copii prin diminuarea concentrării atenţiei asupra diferenţelor intergrupale şi creşterea atenţiei asupra relevării individualităţilor. Acestea se pot realiza prin atitudini deschise şi disponibilitate printr-un positivism specific ce se cimentează cu voinţă şi convingere. Acceptarea necondiţionată a diversităţii într-un grup şi stimularea toleranţei este o adevărată provocare pentru educatori, care cu măiestrie trebuie să identifice acel potential ascuns pe care îl are copilul cu CES şi să răspundă necesităţilor sale de dezvoltare.

Paşi pe care îi pot face educatorii pentru a crea un mediu pozitiv în grupa de copii/grădiniţă/soluţii posibile:

1. Cunoaşte-te pe tine însuţi
Pentru a aborda subiecte despre diversitate şi antidiscriminare în grădiniţă, trebuie să începem cu examinarea propriilor noastre atitudini şi credinţe, care ar fi primul pas spre depăşirea prejudecăţii şi ajutorarea copiilor aflaţi în grija noastră să facă astfel.

2. Acceptaţi câteva reguli de bază
Pentru ca fiecare copil să se simtă în siguranţă, apreciat în mod egal şi capabil de a-şi împărtăşi ideile şi sentimentele în mod deschis, expuneţi afişe cu regulile de bază, care ar cuprinde următoarele: ,,Dacă cineva îţi spune un cuvânt care îţi răneşte sentimentele, îi poţi spune că greşeşte. Poţi cere ajutorul educatoarei sau a a unui adult din preajmă, dacă cineva îţi face aşa ceva”.

3. Schimbaţi mediul din grădiniţă astfel, încât acesta să comunice mesajul că oamenii care sunt diferiţi sunt persoane apreciate. Decoraţi spaţiile cu imagini pozitive ale unor oameni diferiţi, inclusiv a celor cu dizabilităţi, care ar fi un punct de pornire pentru a discuta despre diferenţă.

4. Transformaţi grădiniţa într-un loc unde sunt puse sub semnul întrebării mesajele pe care le comunică mediul şi care promovează idea că doar anumite tipuri de oameni sunt ,,buni” sau ,,”admirabili”.

5. Încurajaţi copiii să se gândească la diferenţele ce există între ei şi alte persoane, inclusiv cele cu dizabilităţi, şi să analizeze critic mesajele transmise de mediul în care trăiesc şi aşteptările pe care aceste mesaje le pot genera.

6. Exploataţi momentele care pot constitui ocazii de învăţare

7. Includeţi în activităţi, proiecte, discuţii despre eroi şi modele care merită admiraţia, inclusiv persoane cu dizabilităţi.

8. Documentaţi-vă asupra deficienţei/deficienţelor copilului/copiilor pe care urmează să-i aveţi în grupe, pentru a-i înţelege, pentru a vă putea modela activităţile, strategiile, sarcinile de lucru în centre, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile copiilor.

9. Sensibilizaţi copiii majoritari vizavi de copilul/copiii cu deficienţe

 Recomandări pentru sensibilizarea copiilor

Jocuri simulări (limitarea auzului, limitarea vederii, limitarea mişcării, utilizarea unor cârje improvizate sau a cărucioarelor/fotoliilor rulante;

Crearea şi antrenarea copiilor în jocuri care permit simularea unor deficienţe(motorie, vizuală, auditivă; spre exemplu: jocurile de-a baba oarba, telefonul stricat, urmată de reflectarea în echipă asupra impedimentelor de ordin emotional şi fizic trăite în cadrul jocului, ceia ce determină copiii să înţeleagă mai bine situaţia celor care au dizabilităţi,

Prin povestiri, texte literare cu subiecte adiacente temei

Prin discuţii

Vizitarea unor persoane cu deficienţe

Cerem sprijinul comunităţii – vizita unui adult cu deficienţe.

Cu copiii mai mari(6-7 ani) pot fi foarte utile discuţiile explicative despre deficienţele evidente(vizuale, auditive, fizice) care le pot releva faptului că, respectivul copil care nu are nici o vină, este, în celelalte privinţe, asemenea lor. Astfel de convorbiri, jocuri, simulări pot fi desfăşurate şi pentru copiii de alte etnii, rasă, religie în ideia educaţiei multiculturale şi anti-discriminatorii a copiilor. Pentru a dimunua reacţia de respingere şi pentru a-i face pe copii să înţeleagă diferenţele, e nevoie de activităţi care, să îi pregătească pe copii să fie mai toleranţi şi să se accepte reciproc. De aceea se recomandă a fi utilizate activităţi şi proiecte pentru acceptarea diversităţii în cadrul grupului. Iată un exemplu:

Proiect schematic ,,Cine suntem?” Domeniul experenţial (estetic şi creativ)

Domeniul experenţial	Metodă	Activităţi
Estetic şi creativ	Desen Pictură	Autoportret Persoana mea
Limbaj şi comunicare	Conversaţie Joc de intercunoaştere Lectură după imagini Poveste Convorbire după imagini	Cum îi vedem pe ceilalţi. Dar pe noi înşine? Sunt o persoană. Dar ceilalţi? Să ne cunoaştem Diferenţele dintre oameni Persoanele cu nevoi speciale Drepturile copilului Să-i ajutăm, iubindu-i
Psihomotric	Jocuri – exerciţii	Traseu într-un picior Urcă scările legat la ochi Desenăm cu degetele picioarelor Caută fără să vezi

10. Relaţia educator – copil cu CES

11. Integraţi diversitatea în întreaga DVS activitate didactică

12. Faceţi eforturi să vă asiguraţi că mediul şi activităţile de la grădiniţă reflectă întregul spectru de copii înscrişi acolo-dar şi pe cei care nu sunt înscrişi. În cazul în care copiii din grădiniţă sunt predominant cu dezvoltare normală şi grădiniţa nu are copii cu nevoi educaţionale speciale, întroduceţi imagini şi informaţii pozitive despre diversitate în moduri concrete, prin activităţi şi proiecte, de exemplu, rugând copiii să facă cercetări/documentări împreună cu părinţii, care pot fi prezentate pe postere tematice, etc., despre diferite tipuri de copii/oameni, inclusive, cei cu dizabilităţi.

13. Acordaţi timp pentru maturare. Acordaţi timp pentru ca noile modalităţi de lucru şi noile obiceiuri de respect reciproc să se stabilizeze.

14. Construiţi parteneriate cu părinţii şi folosiţi-i pe părinţi ca resurse în educaţia copiilor.

Cum îi putem convinge pe ceilalţi să renunţe la atitudinile discriminatorii?

A (soluţii posibile)

1. Păstraţi o atitudine calmă şi controlată şi fiţi gata să purtaţi o discuţie raţională oferind argumente logice.
2. Amintiţi-vă că legea e de partea DVS. Discriminarea este ilegală.
3. Fiţi gata să iniţiaţi un dialog cu cei care îşi exprimă opiniile discriminatorii.
4. Informaţi-vă.
5. Fiţi hotărâte în privinţa stabilirii unor limite.
6. Adoptaţi o atitudine constructivă şi învăţaţi din propriile greşeli.
7. Creaţi un mediu al bunăvoinţei.

EXERCIŢIU PRACTIC

ARTA SOCIALĂ

– Fiecare educator are o foaie A 3.
– În centru îşi scrie numele şi prenumele.
– Pe primul cerc, se scriu numele acelor persoane din familie cu care educatorul comunică (rude apropiate sau mai depărtate).
– Pe cercul al doilea, se scriu numele prietenilor – însă condiţia este că, aceste persoane să facă parte din cercul în care comunică pe viu, nu prin reţele de socializare.
– Pe cercul al treilea, educatorul va scrie numele persoanelor pe care ar vrea să le cunoască (pot fi cunoscuţi virtuali, rude, etc.)

Prin urmare, harta se structurează vizual în jurul unui centru şi are trei cercuri.